Corinasdream’s Weblog

1. Ziua cea mai frumoasa? Sint multe, a treia zi dupa nasterea lui Silvan, apoi 13  august 2000, de ziua mea in Elvetia pentru prima oara. Si inca altele.

2. Lucrul cel mai usor? Sa gatesc.

3. Cel mai mare obstacol? Mindria, nepriceperea in lucruri practice.

4. Cea mai mare greseala? Sa cred ca sint slaba cind eram puternica si viceversa.

5. Cauza rautatilor? Egoismul, indiferenta.
6. Cea mai mare infrangere? Au fost mai multe mari, cea mai recenta sa cred ca un copil leaga cei doi parinti miraculos in toate felurile.

 7. Prima necesitate? Sa-mi vad si simt copilul.

8. Eroare? Intelesul unui cuvint numai pe jumatate stiut.
9. Cel mai mare defect? Incercarea de a gindi rational in locul salvatoarei intuitii.

10. Persoana cea mai periculoasa? Nu cunosc, slava Domnului.
11. Cel mai urat sentiment? Prefacatoria, tradarea.
12. Cel mai frumos cadou? Dintii noi de portelan.

13. Cel mai bun remediu? Somnul.

 14. Protectia efectiva? Departarea de sursa.
15. Cele mai necesare persoane? Copilul, sotul meu, uneori familia din Romania.

16. Sentimentul cel mai frumos? Bunatatea din inima.

Nu e usor sa obtii un credit de la banca aici. Situatia noastra e incurcata, avem doar un salar, o mare diferenta de virsta intre soti, in plus cea care se ocupa de cazul nostru de la banca este o incepatoare, ieri a fost, cred, prima ei zi de lucru. Totusi apartamentul nu e scump in comparatie cu preturile de aici.

Ieri, dupa o avalansa de discutii la banca, telefoane contradictorii, ne-am intrebat daca vrem cu adevarat acest apartament. Se afla intr-un sat, departe de Zürich, amplasat exact la o intersectie (e drept ca nu trec multe masini), linia ferata e si ea in apropiere, din jumatate in jumatate de ora suna barierele…

M-am pomenit in mijlocul unei binecunoscute senzatii de ceata, nesiguranta. De fiecare data in preajma unei hotariri mari, vine acest moment: as vrea ceva, intimpin obstacole si ma intreb daca ceea ce vreau este si potrivit. Nimic nu vine insiruit, lin, firesc in povestea mea de viata. Argumentele pro cresc sau descresc in functie de habar nu am ce dinafara sau dinauntrul meu. Da, e la sat, dar e linistit. Apartamentul e nou-nout, mare, luminos, are privelisti frumoase spre padure, dealuri, munti. Aproape de noi locuieste o familie cu care noi ne intelegem foarte bine, ne cunoastem de mult. Si mutarea presupune o schimbare de care noi avem mare nevoie.

Azi responsabila cu cazul nostru a sunat ca nu ar mai fi o problema. Era vorba inainte sa platim cash o suma cam la 25.000 de franci in plus fata de creditul dat de casa de pensii a singurului muncitor din familia noastra. O zi ba, una da. Si eu, care gindeam ca in Elvetia nu-i ca in Romania…

Important e ca ne vom muta in toamna.  Tehnic pare  totul ok. Acum trebuie sa traim si cu propriile dubii daca acest apartament e ceea ce ne trebuie cu adevarat. Dar nu e asa intotdeauna? Ori sint doar eu, sau acest aprilie nebunatic ce schimba brusc soarele pe grindina?

Trebuie sa te nasti probabil sigur de tine si de ceea ce faci. Daca nu e asa, respectiv daca e exact pe dos, e tare complicat. Mereu invocatul noroc de la care asteptam atita e un musafir sensibil. Noroc de vecini buni si negalagiosi, noroc de mai mult noroc…Sau macar o viata linistita si fara atitea incilceli.